Cabinet Individual de Psihologie
Ionuț Mircioiu — psiholog · psihoterapie psihanalitică
Psihoterapie psihanalitică de inspirație jungiană pentru adulți — pentru tristețea care nu trece, anxietate, relații care se repetă și acele momente în care, deși viața pare să funcționeze, ceva din tine cere să fie înțeles. O atenție aparte pentru vise, simbol și sens. Cabinet în zona Piața Victoriei, București, și online.
Pentru cine
Ceea ce se repetă cere uneori să fie înțeles, nu doar oprit.
Dacă te recunoști, are sens să vorbim.
De multe ori, ceea ce ne aduce în terapie pare o simplă întâmplare — dar se repetă. Cineva reușește în tot ce își propune, însă în ajunul fiecărei izbânzi găsește o cale să o strice. Altcineva părăsește o relație care rănește, doar ca să o regăsească sub un alt chip. O tristețe vine fără motiv, într-o viață care, pe hârtie, e reușită. În spatele acestor scenarii lucrează, în tăcere, ceva ce încă nu a fost pus în cuvinte.
Ce este
Un tratament prin cuvânt și prin înțelegere.
Este o formă de tratament psihologic care urmărește, dincolo de ameliorarea simptomelor, o schimbare de profunzime. Nu mută doar mobila dintr-o cameră în alta; schimbă, treptat, felul în care locuiești în tine.
Pornește de la o idee simplă și tulburătoare: o bună parte din ceea ce ne conduce — alegeri, temeri, repetiții — se petrece în afara conștiinței. Simptomul, oricât de supărător, este adesea o soluție de compromis a psihicului: o formă de a spune ceea ce nu poate fi încă gândit.
Lucrăm împreună printr-o relație aparte, în care poți vorbi liber, fără să-ți cântărești dinainte cuvintele. Rolul meu nu e să-ți dau sfaturi, ci să te însoțesc în drumul către tine însuți — să pun întrebări, să aduc în lumină legături care îți scapă, să ascult și ceea ce nu se rostește direct.
Această relație, în sine, transformă. Întâlnirea a două psihisme lasă urme în amândouă — unul dintre motivele pentru care schimbarea în psihanaliză e vie, nu una tehnică.
Perspectiva jungiană
„Cine privește în afară visează; cine privește înăuntru se trezește."
C. G. Jung, Scrisori, vol. I
Mă apropii mai ales de perspectiva analitică deschisă de C. G. Jung. Ea nu întreabă doar de ce suferim, ci și încotro încearcă viața psihică să ne conducă atunci când vechile noastre răspunsuri nu mai sunt suficiente.
Psihicul nu este doar locul în care apar problemele. Este și locul în care pot exista posibilități de transformare pe care conștiința nu le vede încă.
Eul e cine crezi că ești — imaginea pe care o arăți lumii. Sinele e centrul mai larg și mai adevărat al persoanei. O bună parte din terapie e chiar drumul dinspre unul către celălalt.
Sub inconștientul personal — ce am uitat sau am refulat — Jung a descris un strat mai adânc, comun oamenilor: imagini și tipare străvechi care revin în vise, mituri, artă și în chiar povestea vieții tale.
Ce respingem în noi nu dispare; trăiește în umbră și ne conduce din spate. A o cunoaște — nu a o alunga — ne face mai întregi și mai liberi.
Visele nu sunt zgomot. Sunt un limbaj simbolic prin care inconștientul comentează viața ta. A le asculta deschide uși pe care rațiunea singură nu le găsește.
Scopul nu e să devii perfect, ci întreg — să aduni părțile risipite ale ființei tale într-o viață care e cu adevărat a ta. Jung a numit acest proces individuare.
De aceea contează un interlocutor care înțelege cultura, arta, mitul și simbolul, nu doar simptomul clinic: suferința vorbește adesea în imagini și are nevoie de cineva care le poate citi.
Uneori, mai ales la mijlocul vieții, tristețea, anxietatea sau sentimentul că „nimic nu mai are rost" pot apărea împreună cu o criză de sens — întrebarea „cine sunt și pentru ce?" Psihanaliza jungiană ia în serios această întrebare fără a reduce totul la un simptom de corectat.
Ce se poate schimba
„Un lucru știu: că eram orb, iar acum văd."Ioan 9, 25
Este imaginea a ceea ce poate deveni posibil: nu o reparație, ci o schimbare de vedere. Pe măsură ce sensul unei suferințe devine mai limpede, relația cu ea se poate schimba, iar vechile repetiții pot începe să piardă din putere.
Ce devine posibil, în timp:
Cum lucrez
Un cadru limpede face loc pentru restul.
Ne întâlnim de regulă o dată pe săptămână; în anumite momente, mai des. O ședință durează 50 de minute, iar continuitatea contează mai mult decât intensitatea.
Vorbești liber, așa cum îți vin gândurile — despre ce te aduce, despre relații, amintiri, vise, imagini. Nu există subiect prea mic sau prea rușinos. Din acest material, împreună, desprindem tiparele care se repetă și înțelesul lor.
E o colaborare de durată, nu o intervenție de câteva ședințe. Schimbarea care ține cere timp, răbdare și, uneori, curaj. În timp, poate deveni posibil să te recunoști mai bine în alegerile și în viața ta.
Prima întâlnire e una de cunoaștere, fără angajament: îmi spui ce te aduce, vedem dacă e o potrivire bună și cum putem continua. Tot ce discutăm rămâne strict confidențial.
Despre mine
Sunt psiholog cu formare în psihanaliză. Am absolvit Facultatea de Psihologie, un master în psihanaliză și formarea de specialitate din cadrul ARPA — Asociația Română de Psihanaliză. În lucrul clinic mă apropii mai ales de perspectiva analitică (jungiană): vis, simbol, sens.
Vin dintr-o formație în care rigoarea și cultura merg împreună. Cred că psihicul se înțelege mai bine când e citit și prin filtrul artei, al mitului și al simbolului — nu doar al simptomului.
Sunt membru al Colegiului Psihologilor din România și profesez în specialitatea psihoterapie. În prezent lucrez în regim de practică supervizată, sub îndrumarea unor psihanaliști supervizori din cadrul ARPA. Supervizarea oferă un cadru suplimentar de reflecție, rigoare și dezvoltare profesională în lucrul clinic.
Cadru practic
Câteva repere concrete.
Întrebări frecvente
Multe terapii bune se concentrează mai ales pe ameliorarea simptomelor și pe schimbări concrete în prezent. Psihoterapia psihanalitică explorează și istoria personală, relațiile, conflictele inconștiente și felul în care anumite tipare se repetă, urmărind o schimbare de profunzime. De aceea este, de regulă, un proces mai îndelungat. Nicio abordare nu este potrivită pentru toată lumea; contează ce anume cauți și dacă există o potrivire reală între tine și terapeut.
Nu se poate spune dinainte cu precizie. Psihanaliza este un proces de durată — luni, uneori ani — pentru că schimbarea reală cere timp. Ritmul și orizontul le stabilim împreună, pe parcurs.
De regulă o dată pe săptămână; în anumite momente, mai des. Continuitatea întâlnirilor contează mai mult decât intensitatea fiecăreia.
Nu este obligatoriu. Visele sunt o cale prețioasă de acces la inconștient, dar lucrăm cu tot ce aduci — gânduri, amintiri, emoții, situații de viață.
Înseamnă că, în această etapă a carierei, activitatea mea clinică este susținută prin supervizare de psihanaliști cu experiență din cadrul ARPA. Supervizarea este un cadru de reflecție profesională asupra lucrului clinic și contribuie la rigoarea și dezvoltarea practicii.
Cel mai simplu e o primă întâlnire de cunoaștere. Vezi cum te simți, întrebi ce vrei să afli, iar la final decizi fără nicio presiune.
Contact
Spune-mi pe scurt ce te aduce în terapie și când ai fi disponibil. Nu este nevoie să intri în detalii pe care nu vrei să le scrii aici. Îți răspund cât pot de repede.
Dacă treci printr-o urgență sau ești în pericol, nu folosi acest formular — sună la 112.